♥ Omul primeste intotdeauna prea mult de la soarta ca sa fie fericit si destul ca sa nu fie.

♥ A dispretui florile inseamna a jigni pe Dumnezeu.

Cu cat o floare e mai frumoasa, cu atat, dispretuind-o jignesti mai mult pe Dumnezeu.

Laleaua este cea mai frumoasa dintre flori.

Deci, cine dispretuieste laleaua, jigneste profund pe Dumnezeu.

♥ Dupa cum altoiul face sa rasara din ramura cea mai umila mladita cea mai mandra, tot asa si maciesul cu cele patru petale incolore vesteste parfumul si bogatia trandafirului.

♥ Chiar si casele regale pornesc uneori din coliba taietorilor de lemne sau din bordeiul pescarului.

♥ Om – planta pacatoasa, ce incanta mai putin privirea si infloreste mai greu.

Lectura placuta!

În acest roman uluitor, Paulo Coelho prezintă lupta dintre lumină şi întuneric din adîncul fiecărui suflet şi mesajul ei pentru viaţa noastră de zi cu zi: să îndrăznim să ne urmăm visele, să avem curajul de a fi altfel şi să ne stăpînim teama care ne împiedică să trăim cu adevărat.

“Diavolul şi d-ra Prym” este o poveste încărcată de emoţie, în care integritatea fiinţei umane este supusă unui test cumplit.

Citate:

♥ Exista 2 lucruri care te impiedica sa-ti realizezi visele: gandul ca sunt imposibile sau, printr-o brusca rasturnare a rotii norocului, faptul de a le vedea transformandu-se in ceva posibil cand te astepti mai putin.

♥ Binele si Raul au unul si acelasi chip; totul depinde de momentul in care unul sau altul ii taie calea oricarei fiinte umane.

♥ A juca rolul de suflet caritabil li se potriveste doar celor carora le e frica sa ia vreo atitudine in viata.

♥ Un mic amanunt, oricat ar fi de bine intentionat, poate distruge totul.

♥ Ori de cate ori vreti sa realizati ceva, pastrati-va ochii deschisi si asigurati-va ca stiti exact ce anume doriti. Nimeni nu-si poate nimeri tinta cu ochii inchisi.

♥ Exista 2 feluri de idioti – cei care renunta sa faca ceva, pentru ca au primit o amenintare si cei care cred ca fac ceva, pentru ca ameninta.

♥ Binele nu exista: virtutea nu este decat una diin fetele terorii. Cand omul intelege asta, isi da seama ca lumea nu este altceva decat o gluma a lui Dumnezeu.

♥ Omul are nevoie de ceea ce e mai rau in el ca sa realizeze ceea ce este mai bun in el.

♥ In buzunarul drept am scris: eu nu sunt nimic decat praf si cenusa. In buzunarul stang, unde tin banii, hartioara zice: eu sunt manifestarea lui Dumnezeu pe pamant. Cand vad mizeria si nedreptatea, imi var mana in buzunarul stang si ajut. Cand vad trandavia si indolenta, imi var mana in buzunarul drept si vad ca n-am nimicde dat. In felul acesta, izbutesc sa cumpanesc lumea materiala cu cea spirituala.

♥ Ca sa domini pe cineva, fa-l sa-i fie frica.

♥ Cine iubeste asteptand o recompensa isi pierde vremea.

Lectura placuta!

La începutul anului 870 î.H., Fenicia – o ţară pe care israeliţii o numeau Liban – sărbătorea trei secole de pace. Fenicienii erau mîndri de aceasta. Nefiind o mare putere politică, ei s-au văzut nevoiţi să-şi dezvolte intens capacitatea de a negocia, unicul mod de a-şi asigura supravieţuirea într-o lume ruinată de veşnice războaie. În urma alianţei încheiate în jurul anului 1000 î.H cu regele Solomon, au trecut la modernizarea flotei comerciale, ceea ce a avut ca rezultat expansiunea comerţului. De atunci, Fenicia a înflorit încontinuu. Navigatorii ei au ajuns în locuri îndepărtate ca Spania şi Oceanul Atlantic şi există păreri – încă neconfirmate – că s-ar găsi inscripţii feniciene în nord-estul şi sudul Braziliei. Vindeau sticlă, lemn de cedru, arme, fier şi fildeş. Locuitorii marilor oraşe ca Sidon, Tir sau Bzblos cunoşteau numerele, citeau în stele, fabricau vin şi foloseau, de aproape două sute de ani, un sistem de scriere numit de greci alfabet. La începutul anului 870 î.H., într-un oraş îndepărtat, numit Ninive, s-a reunit consiliul de război. Cîteva căpetenii asiriene hotărîseră să-şi trimită trupele pentru a cuceri ţările situate de-a lungul coastei mediteraneene. Fenicia era prima ţară care urma să fie invadată. La începutul anului 870 î.H., ascunşi într-un grajd din Galaad, în Israel, doi bărbaţi îşi aşteptau sfîrşitul apropiat.

Citate:

♥ Si sufletul omului, intocmai ca paraiele si plantele, avea nevoie de un soi de ploaie: speranta, credinta, ratiune de a fi. Cand acestea lipsesc, sufletul moare, desi trupul continua sa traiasca.

♥ Cand omul isi urmeaza destinul, e nevoit uneori sa apuce pe alt drum. Alteori, imprejurarile sunt mai puternice si e silit sa se resemneze si sa cedeze.

♥ Dar cand orgoliul straluceste prea tare, orice intelepciune se intuneca.

♥ In viata, din toate bataliile inveti cate ceva, inclusiv din cele pierdute.

♥ Orice necaz vine si pleaca. Asa s-au nascut si gloria si tragedia lumii. Dar cand trec, tragediile lasa urme pe vecie, iar gloria, doar amintiri desarte.

♥ Un barbat trebuie sa aleaga. In asta ii sta forta: in puterea de a decide.

♥ Tot ce se afla sub soare are un rost.

♥ Nu exista tragedie, ci inevitabil. Totul are o ratiune: va trebui doar sa deosebim ce este trecator si ce este absolut.

- Ce este trecator?

- Inevitabilul.

- Si ce este absolut?

- Lectiile inevitabilului.

♥ Curajul este teama care isi face rugaciunea.

♥ Iubind o femeie, inveti sa iubesti toate fapturile.

♥ Vorbele frumoase nu ajuta un om care sufera.

♥ N-ai cum sa eviti inevitabilul.

♥ Cand nu mai ai speranta, n-are rost sa-ti irosesti puterile luptand cu imposibilul.

♥ Daca trecutul nu te multumeste, uita-l pe loc. Alcatuieste-ti o noua viata in care sa crezi. Concentreaza-te numai asupra momentelor in care ai obtinut ce-ti doreai si asta iti va da putere sa reusesti.

♥ Tot ce-ar fi putut fi, dar n-a fost sunt vorbe in vant, care dispar fara urma.

♥ Un copil poate oricand sa-l invete pe un adult 3 lucruri: cum sa fie multumit fara motiv, cum sa nu stea locului niciodata si cum sa ceara cu insistenta ceea ce-si doreste.

♥ Fiecare primeste un nume cand se naste, dar trebuie sa fie in stare sa-si boteze viata cu un cuvant care sa-i dea un sens.

♥ La urma urmei, ce insemna moartea? Nimic mai mult decat o clipa.

Lectura placuta!

Citate:

♥ Lumea isi are strafundurile ei de prapastii, dar n-as fi crezut ca se poate aluneca in ele pe o panta atat de usoara.

♥ Exista oare cale fara spini?! Dar asa e omul, nu-i simte decat pe cei asternuti in drumul lui.

♥ Se spune ca lingusirea e josnica si murdara; ea e insa si mai cumplita si mai iscusita inca atunci cand vrea sa se faca placuta prin chinurile pe care le nascoceste.

♥ Caci daca exista lacrimi amare, de ce n-ar exista si lacrimi dulci, si daca in ceruri exista iubire, de ce nu s-ar si plange?

♥ O intamplare fericita face sa ne incolteasca in inimi nadejdea unei alte fericiri; poate de-aici se trage proverbul care spune: o fericire nu vine niciodata singura.

♥ Omul e nascut sa traiasca in lume; desparte-l de ea, izoleaza-l si i se vor imprastia gandurile, i se va strica firea, ii vor rasari in inima o mie de patimi ridicole; in minte ii vor incolti ganduri smintite, asa cum incoltesc maracinii in pustiu. Lasa-l pe om in padure, si-o sa devina fiara; iar daca-l duci in manastire, unde pe langa saracie mai are de indurat si robia, va fi si mai rau inca. Dintr-o padure tot mai iesi, dar din manastire niciodata; in padure esti liber, iar in manastire esti rob. Poate ca ai nevoie de mai multa putere sufleteasca pentru a indura singuratatea decat pentru a indura saracia cea mai crunta; saracia injoseste, sihastria te corupe. Cum e oare mai bine sa traiesti: ca un marsav sau ca un nebun?!

♥ Cand se imbina ura cu iritarea zilnica, nu mai stii pana unde pot ajunge lucrurile.

Lectura placuta!

Citate:

♥ Ego-ul nu este decat un obiect secundar asa cum vanitatea triumfului sau placerea castigului devin mai dragi celui ce pariaza decat este obiectul pariului.

♥ Sunt clipe fericite carora nu le mai dam crezare; cand acestea apar ca un fulger, te consuma.

♥ Exista adesea reminiscentele unui copil intr-un adevarat soldat si aproape intotdeauna cele ale unui soldat intr-un copil.

♥ Nefericirea este un fel de talisman a carui calitate consta in consolidarea naturii noastre primare: neincrederea si rautatea unor oameni creste, la fel cum bunatatea acelora care au inima marinimoasa sporeste.

♥ Exista in societatea noastra 3 persoane importante: Preotul, Doctorul si Avocatul. Au toti 3 robe negre, poate, pentru ca poarta doliu dupa toate virtutiile si dupa toate iluziile. Cel mai nefericit dintre cei 3 este avocatul. Cand omul vine la preot, el este impins de pocainta, de rmeuscari, de credinte care il fac interesant si care ii innobileaza si ii consoleaza sufletul intermediarului a carui obligatie ii aduce bucurie, purifica, indreapta si impaca. Dar noi, avocatii, noi vedem ca aceleasi sentimente urate se repeta, nimic nu le indreapta, birourile noastre sunt niste canale de scurgere pe care nu le poti curata.

Lectura placuta!